Anxietatea este un fenomen care a fost descris de mii de ani, studiat tot mai mult în ultima perioadă și care este adânc înrădăcinat în natura noastră umană, sentimentul de îngrijorare fiind comun tuturor oamenilor.

Dupa H. Lindell (citat de Barlow, 2000) anxietatea este umbra inteligenței: “Doar omul poate fi fericit, dar numai omul poate fi anxios și îngrijorat. Îmi vine să cred că anxietatea acompaniază intelectul ca și umbra corpul și cu cât cunoaștem mai mult natura anxietății cu atât cunoaștem mai mult despre intelect”. În fapt, anxietatea reflectă capacitatea noastră de a ne adapta și a planifica viitorul (Barlow, 1988).

 Fricile pe care oamenii le au se manifestă sub diverse forme,  apar în contexte diferite și nu au aceeași intensitate. Anxietatea care are la bază o frică realistă ajută oamenii să facă față situațiilor dificile. Atunci când frica este însă nerealistă ea nu-i mai ajută, ci dimpotrivă îi împiedică să funcționeze optim. Exprimarea unei îngrijorării intense și persistente în situații sociale sau de performanță îmbracă forma anxietății sociale.

Interesul pentru evaluarea anxietății sociale este substanțial, datorită răspândirii acesteia în populația generală. Cu toate că anxietatea socială a fost mult timp recunoscută ca un factor important în înțelegerea comportamentului interpersonal al adulților și a funcționării psihologice (Leary, 1983), studiul anxietății sociale la copii și adolescenți este într-un stadiu prematur.

Relațiile adolescenților cu prietenii și covârstnicii joacă un rol crucial în dezvoltarea deprinderilor sociale și competenței personale, care sunt esențiale pentru funcționarea adultă (Ingersoll, 1989). Percepția excluderii sociale de către covârstnici poate contribui direct la sentimente de anxietate (Leary, 1990).

Tulburările anxioase sunt cele mai frecvente tulburări întâlnite în adolescenţă (31,9%) (Merikangas şi colab., 2010), iar intervenţia asupra unor elemente specifice anxietăţii sociale cum ar fi frica de evaluare negativă din partea celorlalţi este cu atât mai importantă, cu cât se consideră că alte tulburări, cum ar fi tulburările alimentare, abuzul de alcool, depresia au o componentă socială substanțială. Din punct de vedere al lui Ellis (1998), anxietatea te face de multe ori să-ți restrângi activitățile atunci când ar fi de preferat să nu se întâmple acest lucru sau te poate face să îți pierzi controlul din cauza simptomelor psiho-somatice de panică, fobie, tremur care interferează cu abilitatea ta de a face față adecvat. În prezent accesul tinerilor la informație este facil și totodată aceștia beneficiază de o serie de programe de dezvoltare personală susținute prin proiecte finanțate cu fonduri europene, având la rândul lor oportunitatea de a dezvolta și pune în practică o serie de proiecte. Tinerii pot avea idei valoroase, dar dacă îngrijorările lor de a participa și de a se implica în diverse activități  îi vor opri să facă acest lucru, acele idei minunate vor rămâne doar simple idei.

Simptome pe care le poți recunoaște:

• Am dificultăţi în a menţine contactul vizual cu ceilalţi.
• Simt că aş putea spune ceva aiurea dacă vorbesc.
• Nu sunt bun în a prezenta referate, chiar şi scurte.
• Când ceilalţi râd, simt că râd de mine.
• Sunt un laş când vine vorba să interacţionez cu ceilalţi. 
• Când vorbesc într-un grup, ceilalţi ar putea crede că ceea ce spun e stupid.
• Nu mă exprim de teamă să nu greşesc.
• Mă tem frecvent că ceilalţi îmi vor observa defectele.
• Dacă sunt împreună cu alte persoane şi am o părere, prefer să nu spun nimic.
• Când există o pauză în conversaţie, mă simt ca şi când aş fi făcut ceva greşit.

Ioana Tomciani
Facultatea de Științe Socio– Umane
Master  Psihologie clinica, consiliere psihologica si psihoterapie